Ideea că omenirea este împărțită în „noi” și „ei” și că unii oameni sunt iremediabil egoiști sau „răi” este adesea folosită pentru a justifica lipsa de acțiune sau chiar barbarismul în fața crizelor globale. Cu toate acestea, această viziune se bazează pe o eroare fundamentală: ea neagă interconectarea și interdependența care ne definesc existența. Ființele umane, ca și ecosistemele de care depind, nu sunt insule izolate. Suntem părți ale unui întreg, iar recunoașterea acestei interdependențe este esențială pentru construirea unui viitor viabil.

Egoismul și concurența au avut cu siguranță avantaje evolutive într-un context de penurie de resurse sau de supraviețuire imediată. Dar aceste comportamente, amplificate de un sistem economic care le ridică la rang de virtuți, au împins societățile noastre în pragul colapsului ecologic, social și moral. Acest model bazat pe separare – între indivizi, între națiuni, între umanitate și natură – nu mai este sustenabil. Astăzi, este clar că supraviețuirea noastră colectivă depinde de capacitatea noastră de a coopera și de a da dovadă de solidaritate.

Altruismul, departe de a fi o utopie naivă, este adânc înrădăcinat în natura noastră. Tradiții precum jainismul, care susține non-violența absolută, și budismul, care valorizează compasiunea și conștientizarea interdependenței, sunt exemple vii. Aceste filosofii arată că este posibil să se construiască societăți pe principii de ajutor reciproc și respect. Iar istoria este plină de exemple de altruism care a depășit crizele: în timpul dezastrelor naturale, al războaielor sau al mișcărilor sociale pentru mai multă justiție și egalitate.

Ideea că egoismul este natural și altruismul contraintuitiv se bazează pe o viziune greșită. Chiar și din punct de vedere științific, creierul nostru este programat să simtă empatie, iar comunitățile noastre supraviețuiesc doar datorită actelor zilnice de ajutor reciproc. Ceea ce este mai surprinzător este faptul că, într-o lume interconectată ca a noastră, egoismul devine nu numai problematic din punct de vedere moral, ci și contraproductiv. De exemplu, liderii care încearcă să dezbine folosind retorica „noi versus ei” ignoră faptul că problemele majore – cum ar fi schimbările climatice sau pandemiile – necesită un răspuns colectiv.

În cele din urmă, este posibil să se schimbe valorile dominante. „Memele” culturale – idei care sunt transmise și răspândite – nu sunt imuabile. Dacă egoismul a fost mult timp apreciat, este timpul să promovăm memele altruismului, compasiunii și cooperării. Acest lucru nu înseamnă să ignorăm provocările, ci să recunoaștem că binele poate triumfa dacă creăm condițiile pentru ca acesta să înflorească.

Reziliența umană și capacitatea noastră de adaptare sunt imense. Dacă putem da o șansă unei viziuni mai generoase asupra lumii – una care respinge iluzia separării și îmbrățișează realitatea interconectării – atunci putem nu doar să supraviețuim, ci să prosperăm într-o lume mai justă și mai durabilă.